Ghicitoare incredibil de complexă: care-i anotimpul greșelilor vestimentare și al miresmelor de transpirație și prăjeală? Vara, pe care toți o ridicăm în slăvi, că-i cald și bine și vacanță.

original

La capitolul vestimenție, vara nu încetează să mă uimească prin goliciunea ei: picioare goale, burți goale, câte o jumătate de fund goală și tot așa. Din păcate, observ că revine moda burții la vedere, fapt care mă întristează profund, credeam că a dispărut odată cu Andre. Măcar de-ar fi și sportul la fel de răspândit, să nu mai văd hamburgerii atârnând libidinos de sub tricourile fetișcanelor.

Personal, am o problema cu sandalele, pe care nu o pot descrie sau explica. Nu sunt frustrată, degetele mele arată normal și chiar le expun, dar doar la mare. În oraș, prin praf, ploaie și noroi, prefer să nu. Plus că nu înțeleg cum poate să-ți fie destul de cald încât să porți sandale, dar destul de frig încât să le ‘asortezi’ cu pantaloni lungi.

În schimb, sandalele purtate de bărbați sunt de neiertat din motive evidente: degete lungi și păroase, unghii tăiate odată pe an și spălate tot la fel de des. Și nu, nici picioarele epilate și unghiile făcute cu lac nu se potrivesc cu încălțămintea. Și nici șosetele…

wnd_ee3aa3ce5d7f2e802791373bda928c2b

Ceva îmi spune că ar trebui să fiu mulțumită de chiloții a.k.a pantaloni scurți și de aproape-tricouri, în condițiile în care se poate mult mai rău de atât. Mă refer la masculii bronzați fie din naștere, fie din tractor, la bustul gol. Dacă au și forma de maieu imprimată pe spinare, e și mai bine. Plus că nici măcar nu trebuie să fii îmbrăcată sumar ca să primești o remarcă cât de poate de stânjenitoare.

O fire romantică ar spune că vara miroase a mare, a păr ud și sărat. Eu spun că vara miroase a transpirație, pește prăjt și picioare încinse. În loc să se vândă șervețele și brichete prin tramvai, ar trebui să se dea kit-uri cu deodorant și săpun. În ordine inversă, evident.

Ce sare și ce nisip, când toată marea e învăluită de mireasma de cadavru prăjit? Nici măcar Bacovia nu s-ar simți inspirat aici. Mă refer la pește, desigur. Așa e mentalitatea omului: dacă e la mare, trebuie să mănânce pește. Dacă ar fi să urmez exemplul, aș mânca niște asfalt, că doar sunt la oraș.

Metroul e amicul meu tot timpul anului, dar vara și iarna are o strălucire aparte, chiar dacă magistrala mea e ultima pe care mai circulă metrourile alea vechi și pline de graffiti. Hodorogul de el mă salvează de putoarea din RATB, de iadul de afară și în majoritatea timpului îmi oferă un scăunel liber: avantajul stației.

Așa e vara când ai prea mult timp liber, observi toate drăciile care au stat ascunse tot restul anului. Dar hei, măcar e vacanță.

 Sursă foto: weirdnutdaily.com, hark.com