Mai că m-a luat amețeala prima dată când am văzut pozele făcute de Andrei Tudoran. No joke. Mă uitam la clădirile alea faine, uriașe, impunătoare, iar eu mică, un metru și-o speranță, vorba aia, mă și vedeam învârtindu-mă precum un titirez în fața lor. Mult noroc nu mi-ar fi trebuit să mă lovesc de vreun stâlp. Iată cam ce a reușit Andrei Tudoran să facă prin munca lui. M-a trimis într-o poveste creată din imagini, ceea ce nu reușește oricine. Gândiți-vă la un fel de Doctor Who, însă cu mai mult spirit de aventură.
De ce se numără Andrei Tudoran printre oamenii care „au furat” o parte din atenția mea și m-au ajutat să văd prin ochii lor o altfel de lume? Nici eu nu îmi explic. Poate pentru că, de fapt, e vorba de un feeling. E momentul ăla când dai peste o poză făcută de el random în newsfeed-ul tău și te gândești „This makes sense”. De ce? Pentru că e diferit. Andrei Tudoran e omul care construiește o artă din banalul întâlnit de noi zi de zi.
Fotografi sunt mulți și fiecare mi-a transmis prin munca lui ceva. Totuși, nu aș fi bănuit că Andrei Tudoran ar putea vreodată să îmi inducă starea de calm prin ceea ce face. Da, calmul. O mai spun încă o dată pentru că am simțit nedumerirea din vocea voastră atunci când ați citit. M-a surprins și pe mine să văd că stilul lui minimalist poate să aibă un impact atât de mare asupra stării mele de spirit.
Omul care a reușit să facă geometria atractivă pentru mine, care a scos în evidență o frumusețe ascunsă a urbanului și care a surprins peisaje care îți blochează ochii în fața ecranului nu putea să rămână doar un artist căruia îi dădeam „un like”. Pe Andrei Tudoran am vrut să îl cunosc mai bine și să aflu de unde provine această sete de neoprit pentru fotografie. Iată răspunsurile lui în interviul de mai jos.
1. Care a fost motivul pentru care ai ales să faci fotografie și nu altceva?
Cred că fotografiile pe care le-am făcut pe film în vacanțe au contribuit la dezvoltarea acestei pasiuni. Îmi place ceea ce fac pentru că, prin fotografie, reușesc să extrag fragmente din realitate cărora le dau o altă nuanță.
2. Ai simțit vreodată că vrei să renunți și să începi o altă carieră?
Nu, nu am simțit niciodată că aș vrea să renunț la această pasiune.
Cred că fiecare dintre noi a fost nevoit să depășească diferite obstacole în viață, indiferent de cariera aleasă. Dar atunci când faci ceva ce îți place, găsești soluții.
3. Clienții apreciază mereu munca fotografilor? Ai fost pus vreodată într-o situație neplăcută? Cum ai gestionat momentul?
În 99% din cazuri, clienții sunt mulțumiți de ceea ce livrez. Este greu să mulțumești pe toată lumea, dar în general încerc să fac acest lucru.
4. Cum deosebești un fotograf „de ocazie” de unul profesionist?
Fotograful „de ocazie” este probabil haotic, surprinde ceea ce i se pare lui interesant fără să aibă un concept sau fără a ști ce dorește să obțină de la fotografia realizată, pe când un fotograf profesionist face exact opusul.
5. Crezi că meseria de fotograf este bine văzută în România?
Din ce am observat, această meserie este puțin subestimată în România. Însă cred că cel mai important este să faci ceea ce îți place și te definește ca individ, indiferent de ce cred cei din jurul tău. Fiecare meserie are frumusețea ei.
6. Cât de mult contează talentul în fotografie și cât de mult contează munca depusă?
Cred că atât talentul, cât și munca depusă, sunt la fel de importante. Un fotograf are nevoie de un ochi foarte bine antrenat prin studiu și exercițiu. Talentul te ajută să ai o viziune diferită sau să expui lucrurile așa cum le percepi.
7. Ca fotograf, ce îți atrage atenția? Ce te face să scoți aparatul și să fotografiezi?
Abordarea minimalistă asupra arhitecturii contemporane și ilustrarea urbanului într-o notă diferită.
9. Care sunt fotografii care te inspiră?
Sunt mulți fotografi care mă inspiră și pe care îi urmăresc pe Instagram sau pe alte rețele sociale. Unul dintre aceștia este Matthias Heiderich. Modul diferit în care alege să compună cadrele mă inspiră.
10. Ce sfat ai pentru tinerii care se gândesc la o carieră în fotografie?
Să exerseze cât de mult pot, să se implice în cât mai multe proiecte pentru că doar așa pot câștiga experiență. Iar, mai târziu, să meargă pe nișele care îi definesc.
Sursă foto: arhivă personală