sâmbătă, ianuarie 22, 2022
Recrutare IQool
AcasăEducație & carierăJob și internshipAm găsit acul în carul cu fân înainte să îmi găsesc un...

Am găsit acul în carul cu fân înainte să îmi găsesc un job bun în București

Mă tot gândeam cum să încep. Cum să mă învârt pe lângă subiect, cum să îl driblez în așa fel încât să nu fiu înțeleasă greșit. Ceaiul începea să se răcească, iar playlist-ul era deja pe final. Știți cum e atunci când vă uitați la o clepsidră și vă gândiți „Wow, cât de repede trece timpul!”. Da, păi nisipul acela era răbdarea mea. Anyhow, probabil acest subiect o să îi sperie pe unii mai ceva decât ar fi putut Freddie Krueger să o facă. Nu sunt eu persoana care să vrea să bage sperieții în oameni așa… fără să existe un motiv bine întemeiat. Adică, pe bune acum, nu mă trezesc dimineața și mă gândesc „Știi ce ar fi amuzant să faci azi, măi Roxana? Să bagi puțină frică în cei care chiar cred că pot foarte ușor să își găsească un job prin Bucureștiul ăsta!”. Adăugați și un MUHAHA la final and that’s a wrap! Bine, să fiu complet sinceră cu voi, acum că citesc cum sună, e destul de amuzant, trebuie să recunosc. But let’s stay serious for you know, more than a second. Am ales să scriu acum despre asta pentru că am preferat să o fac cu mintea „la rece” cum se spune, și asta nu pentru că aș fi uitat geamul deschis și îmi îngheață degetele pe tastatură. Nu, nici vorbă.

Vreau să vorbesc puțin despre cazul în care ești absolvent de facultate, ai lucrat în mai multe părți, ai făcut și voluntariat and yet… angajatorii (cei care au decența să îți dea feedback) îți spun că nu ai suficientă experiență sau că „în ciuda realizărilor tale excepționale, am ales să mergem cu un alt candidat”. Nimeni nu este absurd, chiar vreau să cred asta. Nu am plecat de pe băncile Universității București sperând că vor curge ofertele de muncă. Știam că va fi dificil, mă așteptam să fie așa. Și ar fi înțelept ca toată lumea să se aștepte la asta. E o relație tare complicată între angajator și angajat.

jobs

Din ce am observat, prin București, toți vor să muncești pe bani cât mai puțini. Da, să-i spunem pe nume. Vor să „te vrăjească” și să te mulțumești cu un salariu cu care nu faci nimic. Un job entry level cere cam trei ani experiență în acel domeniu. Mi-e greu să transpun în cuvinte tot aș avea de spus despre asta, pentru că simt uimire și în același timp șoc, groază… de ce nu, revoltă, indignare. Dar ai voie să lași să se vadă toate aceste lucruri? Nicidecum. Buckle up! E doar începutul.

Am prieteni prin Iași, Cluj, care mă întreabă mereu „Și job? Job nu ți-ai găsit?”. E adevărat. Nu e vreun mit că aici în București ai foarte multe posibilități și oportunități. Găsești job-uri gârlă. Dar nu asta e problema. Trebuie să vă puneți întrebarea „Câte din job-urile alea sunt OK?”. Ca orice lucru în viață, cel pe care ți-l dorești nu îl primești, iar cel care ți se oferă… nu e OK. Dar ce credeți? La un moment dat trebuie să accepți și ceva care nu e tocmai ce îți doreai pentru că… na, acuma cum să plătești facturile?

job 2

Și vine momentul ăla când te duci la interviu și ai senzația că ești la un interogatoriu. Aproape că simți lampa aia îndreptată spre tine și lumina care te orbește. Doar pe Ted Bundy ce l-au mai interogat așa. Apoi vin întrebările de genul „Ce așteptări ai de la viață?” „Unde te vezi peste cinci ani?” „Care este cel mai mare defect al tău?” „Nu am apucat să mă uit peste CV-ul tău prea bine, spune-ne câteva cuvinte despre tine.”. Iar tu ești acolo și pur și simplu te gândești…

kill me now

Aminteam mai sus de angajatorii care nu dau mereu un feedback, deși toți spun „Te anunțăm indiferent de răspuns!”. Nu știu vouă, dar mie mi s-a întâmplat de câteva ori să aștept un răspuns care bineînțeles că nu a mai venit. Și de ce ar veni, nu? Adică, nu e ca și cum așa ar fi normal să o facă, sunt oameni și ei… mai uită. Nu. Acum am fost ironică. Mie nu mi se pare cinstit ca eu să vin la interviu, să ajung la timp sau chiar cu 10, 15 minute înainte, și apoi nici măcar să nu primesc un răspuns, oricare ar fi el. Am ajuns să cred că cei de la HR nu au suficient tupeu să sune pe cineva și să le spună „Știi, nu ne-a plăcut de tine!”. OK, nu chiar așa, dar înțelegeți voi ideea. Dar nu asta este treaba lor? Dacă eu aș fi ajuns la interviu cu cinci, 10 minute mai târziu aș fi făcut o impresie foarte proastă.

job 3

De ce eu trebuie să fiu corectă și ei nu? De ce ei pot să uite sau pur și simplu să nu îi mai intereseze, iar eu trebuie să mă dau peste cap să îi impresionez? Ceva nu se leagă. Vă las pe voi să deslușiți misterul, pentru că eu nu am reușit. Poate merg prea departe, dar chiar ar trebui să existe o lege prin care angajatorul să fie obligat să dea un feedback, în timp util și dacă e prea mult o conversație telefonică, atunci cel puțin un mail. C’mon, nu suntem în epoca de piatră, să arătăm puțină diplomație și respect unii față de ceilalți.

Acum, pentru cei care ați intrat în anul întâi de facultate, tot ce pot să vă spun este că oricâtă experiență o să acumulați în trei ani, nu o să fie îndeajuns. Așa că faceți bine și înscrieți-vă în organizații, participați la conferințe în domeniile voastre de interes, internshipuri și tot așa. Să găsești un job bun e complicat, așa e. Dar nu e imposibil. Îți trebuie răbdare, perseverență și încredere. Good luck!

Sursă foto: tumblr.com

Roxana Ursu
Ador cuvintele mici, simple, cu impact mare. Ador oamenii care găsesc un motiv să zâmbească în fiecare zi. Iubesc ploaia, toamna si zilele calde de primăvară. Sunt perfecționistă și nu îmi plac lucrurile făcute de mântuială. Îmi place să călătoresc, să pierd timpul uitându-mă la filme, să merg la teatru și să găsesc relaxare și inspirație în muzica pe care o ascult. Merg pe principiul: „If you're going to be thinking anyway, think big! ”
RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

spot_img

Most Popular