Aseară am mers, cu mare nerăbdare și entuziasm, să văd celebra comedie a lui William Shakespeare, „A douăsprezecea noapte”, ca o ultimă reprezentanție a studenților de la UNATC, din ciclul licență, pe scena Palatului Național al Copiilor. De luni întregi așteptam o nouă șansă să văd piesa care s-a bucurat de premiul special al juriului în cadrul festivalulul meu de suflet, Serile Teatrului Studențesc, piesă pe care am ratat-o și am regretat-o atunci. Laude multe pentru prestația actorilor, pentru scenografie și coregrafie, dar mai ales pentru amuzamentul perpetuu, încât pe zi ce trece îmi doream, din ce în ce mai mult, să ajung să văd cu ochii mei minunăția. Și cum altfel să celebrez sfârșitul ultimei sesiuni din existența mea umilă de student, decât mergând la teatru, la o piesă mult așteptată?

O parte din distribuție îmi era deja cunoscută, din piesele pe care apucasem să le văd în primele zile la STS. Cristina Juncu îmi plăcuse nespus în „Iluzii”, mi se părea de-o inocență adorabilă și că tot ce face, face cu dragoste, cu pasiune și cu sufletul. Pe Lucian Glodeanu îl admirasem în „Cine e fazanul?”, alături de Mihai Mitrea, în timp ce Bogdan Florea și Andrei Radu deja mă impresionaseră în excepționalul „Cvartetul”. Cu Emanuel Becheru îmi făcuse cunoștință „Demonstrația”, însă simțeam nevoia să văd și altceva de la el.

Să nu ne îndepărtăm prea mult de la subiect și să povestim despre „A douăsprezecea noapte”. Scrisă în apropierea Crăciunului de la 1600, piesa, ca multe alte comedii shakespeariene, e bazată pe încurcarea identităţii unor personaje. Viola şi Sebastian, fraţi gemeni, scapă dintr-un naufragiu, dar niciunul nu ştie ce s-a întâmplat cu soarta celuilalt. Viola se transformă în băiat pentru a se angaja ca paj la curtea ducelui Orsino din Illiria, un tărâm magic în care oamenii se îndrăgostesc cu adevărat, vorbesc în versuri alese și ascultă înțelepciunile bufonilor. Ducele este iremediabil îndrăgostit de contesa bogată Olivia, însă în timp și Viola ajunge să se îndrăgostească de acesta. Sub înfățișarea fratelui ei și la rugămintea ducelui, Viola merge să o pețească pe contesă, aceasta sfârșindu-se prin a se îndrăgosti de tânărul numit Cesario.

1506507_1425429857752784_3830181233950875787_n

Oare ce se întâmplă când trimiţi un alt bărbat să îţi peţească femeia, mai ales unul care, întâmplător, ştie exact cum funcţionează inima femeii? Şi ce se întâmplă când o femeie, oricât de bărbată ar fi, vede de ce iubire nestăpânită e capabil un bărbat?  De aici încolo, apar o serie de situaţii comice, dar toate presărate cu iubire. Personajele numeroase amuză copios, râd zgomotos și trăiesc în fericire pe scenă. În ciuda tuturor evenimentelor neaşteptate, încurcăturile se rezolvă şi piesa se încheie într-un echilibru perfect al armoniei şi al dragostei. Iar noi, spectatorii, ne trezim cu un zâmbet imens pe viață, cu care părăsim sala în dorința unei reîntâlniri în „A douăsprezecea noapte”.

11081362_1425430734419363_9185983873476368867_n

Eu nu-s critic de teatru, nu-s specialistă în domeniu, însă am o umilă părere pe care vreau să o împărtășesc cu voi, în speranța că vă voi convinge să pășiți mai des în sălile de teatru și să fiți curioși de noile generații de actori, care promit atât de multe, dar au nevoie de credință. De credința noastră în ei.

„A douăsprezecea noapte” este o piesă ce merita și merită văzută în continuare, dacă avem norocul să mai fie jucată. Pentru povestea intrigantă, pentru personajele atât de diferite, dar atât de convingătoare și apropiate de public, pentru dinamism, voioșie și încântare. Mai presus de orice, pentru privirea din ochii actorilor de la final, când ei știu că s-a terminat, dar ar mai fi dispuși să joace de infinit ori piesa pe acea scenă micuță, în acea sală înghesuită și sufocantă.

De-a dreptul captivant a fost rolul Violei, intepretat de Cristina Juncu, în majoritatea timpului fiind de fapt Cesario, întruchiparea bărbătească sub care se ascundea. Dualitatea fată/băiat s-a construit pe multe momente intense, începând cu pețitul contesei, în declarații dulci de iubire, dar demodate, stăpânirea emoțiilor și a tresăririlor în fața ducelui, duelul copilăresc împotriva lui Sir Andrew (jucat de Iulian Cuza) tot pentru inima Oliviei, regăsirea fratelui crezut mort și, în fine, unirea cu cel drag. Jocul constant între cele două personalități a fost extrem de credibil și susținut prin priceperea Cristinei, încă studentă, de a interpreta tipologii diferite. Evident, jocul ei a fost completat de ducele Orsino, interpretat de Lucian Glodeanu, chipeș și cuceritor, de frumoasa și dorita contesă Olivia, în interpretarea Andrei Coțofan și, aproape de final, de însăși fratele ei geamăn Sebastian, jucat de Andrei Radu.

10544351_1425428504419586_7835749198301330632_n

Triunghiul întortocheat al iubirii a fost animat de comicul adus în scenă de alte personaje fabuloase, precum Malvolio, slujitorul contesei, care, deși personaj secundar, aduce un aport valoros dinamicii piesei. El ocupă un rol central în intriga secundară a piesei-farsa pusă la cale de Maria, camerista Olivia, interpretată de Bianca Dragomir, împreună cu Sir Toby, jucat de Mihai Mitrea, prin care ajunge să creadă că Olivia îl iubește. Iar momentul în care acesta citește presupusa scrisoare de dragoste scrisă de Olivia și reapare cu ciorapii săi galbeni și jartierele încrucișate fac deliciul publicului. De menționat este și Feste, Bufonul, prin Maria Mitu, care oferă cele mai amuzante replici și a cărui menire este drept comentator ironic al situațiilor și complice la farsa lui Malvolio, alături de Sir Toby, Maria și Sir Andrew.

10313055_1425429607752809_5661812123376836274_n

10426783_1425429907752779_1599972772984599638_n

Pentru mine, piesa a luat sfârșit nu odată cu deznodământul, când toate situațiile întortocheate au fost dezlegate, ci când am văzut distribuția pe scenă, știind că asta e ultima lor întâlnire cu personajele care li s-au lipit de suflet atâta timp. I-am văzut fericiți și mâhniți, dar atât de dornici să pună pauză și să oprească timpul în loc și să se mai bucure de o noapte în Illiria.

11011615_1425430971086006_5989178448608080584_n

11075026_1425431144419322_2095084667584653447_n

Dacă v-am convins că merită să acordați o șansă teatrului, încă mai puteți  merge la Gala Absolvenților UNATC, găsiți programul complet aici.

Sursă poze: facebook

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here