Vara a trecut, însă obiceiurile au rămas aceleași. În nenumărate nopți începeam să mă uit la seriale și mă opream abia când răsărea soarele și realizam cât timp a trecut. Am ajuns la concluzia că trebuie să-mi fac ordine în viață, și cum omul este până la urmă un animal social, am dat la schimb nopțile pierdute singură în fața laptopului cu ieșiri cu prietenii la cinema.

Săptămâna trecută, Cineglobe Auchan ne-a oferit un film într-adevăr emoționant, Alpha, care își maximizează potențialul cel mai bine doar într-o sală de cinema, având efecte 3D spectaculoase.

Regizarea filmului mi-a adus aminte de structura unui banc bun: nu prea contează originalitatea glumei dacă o zici cum trebuie. Alpha spune până la urmă o poveste destul de simplă. În termeni livrești, s-ar putea spune că este un buildungsroman pentru că povestea principală urmărește maturizarea lui Keda, un băiat de 22 de ani care se pierde de tribul său și este nevoit să-și găsească drumul spre casă până la prima ninsoare.

Nu sună foarte promițător dacă nu-i era dat un context aparte: Keda (Kodi Smit-McPhee) este băiatul conducătorului de trib, iar încă de la început aflăm că pe baza aptitudnilor sale a ajuns în elita tribului. Drept dovadă, Keda pleacă la vânătoare cu tatăl său și ceilalți semeni. Mama sa era îngrijorată că el nu este făcut să țină o suliță în mână și să atace, că este mai degrabă spiritual și că adevărata lui calitate este sufletul lui mare.

Vă închipuiți, probabil, cum au fost primite vorbele. Keda s-a simțit inferior, de parcă i-ar fi răpit ceva din bărbăție, și încearcă se le dovedească păriților că este vrednic de a pleca la vânătoare. Din nefericire, nu are ocazie să dovedească asta în timpul vânătorii pentru că se prăbușește într-o prăpastie și este abandonat de trib, crezând că a murit, însă, din punctul acela începe dezvoltarea caliăților pe care nu știa că le are și valorizarea celor de care era conștient. Știu, sună siropos, dar nu și dacă te afli în Epoca de Gheață și viața reprezintă arta de a supraviețui.

Chiar ar trebui să mergeți să vedeți Alpha numai pentru vizualul creativ și suspansul pe care îl livrează, la care mai punem și emoție. Atât de multă încât la final vă pot scăpa câteva lacrimi. Evoluția lui Keda prin self-leadership se împletește cu prietenia pe care o leagă cu un lup, după ce îi cruță viața. Chit că domesticirea lui putea să-l riște cel puțin o mână, nu conta la cât de singur și lipsit de speranță era, abandonat de trib și într-o stare precară.

Frumusețea filmului se găsește de la un cadru la altul, de aceea nu ezitați să vă lăsați inspirați măcar puțin de magia lui Alpha, cât timp mai rulează la cinema. Trailerul sper să fie la fel de convingător ca mica recenzie pe care v-am oferit-o, dacă nu, poate și mai și.

Sursă foto: alpha-themovie.com

Comentarii

comentarii