Atunci când viața bate filmul, ai nevoie de cineva care să imortalizeze acel moment. Sunt acele clipe cheie din viața noastră care scot la suprafață toate emoțiile și te eliberează de toate frânghiile și lanțurile în care te ținea legat societatea. Așa devii om, așa devii tu, cel care ai uitat probabil și ce mască se presupunea că trebuia să porți azi. Singurul moment în care nu te poți ascunde, deși tu ești în centrul atenției, e atunci când un fotograf îți spune „Pose for the camera”. Și ar fi bine să fie Alex Matei cel care îți spune asta, atunci o să fii mai sigur că pozele vor ieși „bombiță” decât atunci când spui „Spock vaporizes rock”.
Later edit: Până acum câteva zile termenul „bombiță” îmi era străin. Shout out to my moral compass, S. care m-a învățat terminologia pe care o folosesc tinerii din ziua de azi.
Cu toții ne perfecționăm în arta minciunii, mințindu-ne mai întâi pe noi, dar cel care poate să vadă adevărul, fără să aibă nevoie de un bol de cristal, este un fotograf. Atunci când te lași fotografiat, aparatul face sunetul ăla amuzant „click”, care, de fapt, e un truc prin care te distrage și în acel moment masca pică din neatenție. Iar în poză nu o să te mai recunoști, pentru că acolo e surprins de fapt sufletul tău pe care nu voiai să îl lași să zboare alandala. Și te înțeleg, nu ar fi OK să îl prindă un oarecare.
Să privești pozele lui Alex Matei e ca și cum te-ai da într-un roller coaster. Sinceră să fiu, nu m-am dat niciodată, mi-e mai frică decât să mă uit la filme de groază. Dar observam din depărtare. Looks like fun. Și pe lângă asta, emoțiile pe care le ai în acele momente le poți pune cu greu pe hârtie (sau într-un Word, whatever). Asta simt eu atunci când Alex Matei postează o poză, pentru că mereu mă blochez și o admir, ca apoi să îmi amintesc „Oh, stai, pusesem ceva la cuptor”.
Acum deja mi se pare de prisos să menționez motivele pentru care am vrut să îl cunoașteți mai bine pe Alex Matei. Vreau ca munca lui să spună totul, așa că din interviul de mai jos o să aflați despre ce am discutat.
1. Cum s-a întâmplat să te apuci de fotografie?
De mic făceam poze la peisaje, apoi prin liceu am început să fotografiez persoane care mi se păreau mie interesante și a început să îmi placă din ce în ce mai mult asta. Când a venit timpul să dau la facultate, nu eram sigur ce să aleg, dar am făcut ce mi-a spus sufletul și am aplicat la Facultatea de Arte, la Foto-Video. Am avut noroc pentru că mi s-a potrivit, dar de abia după ce am terminat facultatea am început să mă ocup mai serios de fotografie.
2. Ai avut momente în care ai vrut să renunți?
Da, recunosc că am mai avut momente în care m-am gândit să renunț pentru că la început e greu, ba chiar și pe parcurs am mai avut perioade dificile, dar până la urmă nu pot renunța la asta, e poate singurul lucru constant din viața mea, îmi dă motivație, mă ține ocupat și mă face să mă simt împlinit.
3. Cu ce clișee despre fotografi te-ai confruntat până acum?
Nu știu dacă poate fi numit clișeu, dar m-am confruntat cu faptul că mulți oameni consideră că munca unui fotograf e o muncă ușoară, în consecință trebuie recompensată ca atare. Sunt multe lucruri în care investești ca fotograf, inclusiv timp, dar e bine când lucrezi pe cont propriu pentru că ai opțiunea de a accepta sau a refuza un job.
4. Ce tip de aparat folosești și de ce l-ai recomanda?
Folosesc un Canon care e full-frame, însă am avut și un Nikon de care am fost mulțumit. Contează și obiectivele, însă nu am fost niciodată obsedat de ideea de aparatură, m-am descurcat cu ce am avut în momentul respectiv. Consider că e bine să evoluezi în același timp cu aparatura.
5. Ce te diferențiază pe tine de ceilalți fotografi?
Nu știu dacă mă diferențiază asta, dar încerc ca fiecare fotografie să aibă un mood, un feeling, să stârnească ceva în momentul când o vezi.
6. Cât de mult contează numărul de like-uri primite după un shooting foto?
E frumos să fii apreciat, însă nu sunt dezămăgit nici dacă nu se întâmplă acest lucru pentru că sunt destul de sigur de ceea ce postez și până la urmă, dacă eu mă simt împlinit sufletește cu ceea ce am făcut, asta contează. Nu like-urile îți croiesc un drum, acestea pot fi relative, important e să gândești tu în perspectivă, să nu te lași influențat de aceste detalii.
7. Prin ce crezi că se definește un fotograf profesionist?
Nu prea mi-a plăcut niciodată acest termen, însă o definiție cred că ar fi aceea că fotograful profesionist își câștigă majoritatea veniturilor din fotografie. Totodată, cred că se referă și la felul în care relaționezi cu clientul.
8. Cum crezi că este privită fotografía în România?
În România fotografia este privită ca fiind o chestie cool, de aceea se apucă foarte mulți să facă poze, iar pe marea majoritate nu îi poți numi cu adevărat fotografi. Însă, ca în orice alt domeniu, e un fel de selecție naturală. Este loc și pentru cei buni, și pentru cei mai puțin buni.
9. Ce fotografi urmărești?
Fotografii mei preferați sunt Guy Bourdin, Tim Walker, Steven Klein, Bill Cunningham și Helmut Newton. Unii din ei nu mai sunt în viață, însă mi se pare fascinant faptul că fotografiile lor rămân actuale chiar și pentru acest moment.
10. Dacă ar fi să dai un sfat celor care vor să se apuce de fotografie, care ar fi acela?
Sfatul meu ar fi să muncească până nu vor mai avea cum să fie ignorați. Cu multă muncă și pasiune vor veni și succesele.
Sursă foto: arhivă personală.
