Silly me. Și eu care căutam răspunsuri. Vine Alex și-mi dă peste cap tot sistemul de valori în care credeam. Nici nu e de mirare că răspunsurile s-au lăsat așteptate. Granted, nu l-am cunoscut personal pe Alex Gâlmeanu, însă fotografiile făcute de el sunt precum o carte, doar că nu trebuie să o citești. Știți și voi cum e, trebuie cumva să știi să te lași purtat de val, dar nu al mării, ci al sentimentelor. El îți arată lumea așa cum o vede și dacă reușește prin munca lui să te facă să spui „Hei, ia te uită!” sau cel puțin să te lase secunde bune în fața telefonului fără să spui nimic, atunci știi că ai dat peste un fotograf fain.
Pe mine fotografiile lui Alex m-au ajutat să mă deconectez și îi făceau pe cei din jur să creadă că sunt pe altă planetă. Bine, teoretic eram departe, nu știu unde, însă doar cu gândul. De data asta, Alex Gâlmeanu nu ne-a vorbit prin fotografii, ci în cuvinte. Nu pentru că și-a uitat aparatul pe undeva, ci pentru că noi i-am pus câteva întrebări.
1. Cum s-a întâmplat să te apuci de fotografie?
Cred că m-am apucat atât de natural încât nici nu mi-am dat seama. Există o poveste pe care eu o consider a fi un fel de factor declanșator, o poveste dintre fratele și tatăl meu pe care am auzit-o din întâmplare. Concluzia a fost că nu te poți apuca de imagine de film până nu înveți fotografie, iar eu îmi doream să fac imagine de film. Totuși, cred că m-aș fi apucat de fotografie oricum, mai devreme sau mai târziu, cred că totul se afla deja în gene.
2. Câte cuvinte spune o poză făcută de Alex Gâlmeanu?
Mie personal îmi plac fotografiile care te lasă cu întrebări și nu cu răspunsuri. Nu știu ce să zic despre cuvinte, ele sunt puse acolo de către privitor, nu de către mine.
3. Ți s-a părut de la început fotografia o meserie de viitor?
N-am văzut niciodată fotografia ca o meserie, a fost de la început o pasiune. Nu cred că am gândit pragmatic, nu am stat să aleg o meserie așa cum se face în mod normal. Sunt convins că fotografia trebuie să fie pasiune, nu meserie. În momentul în care devine ceva de făcut de la 09:00 la 17:00, cu siguranță nu e calea cea mai bună.
4. Cât timp durează în mod normal pentru ca un fotograf să fie luat în serios?
Agenții spun, de exemplu, că au nevoie de unu, trei ani pentru a promova un fotograf, dar în realitate lucrurile pot dura chiar mai mult. Nu cred că există o reteță pe care să o poți aplica, e ca în viață, ține de capacitățile fiecăruia, sunt lucruri ce țin mai degrabă de individ și de factori externi pe care oricum nu îi poți controla.
5. Ce instincte nu trebuie să lipsească unui fotograf?
Există o anumită, inerentă, atenție la detaliu și compoziție. Fotograf ești cu ochiul, nu cu aparatul foto. Până să declanșezi, trebuie să ai imagini în cap, fotografiatul în sine trebuie să fie partea cea mai simplă, gândul fotografic trebuie să fie munca cea mai intensă. Un fotograf trebuie să fie un om cultivat, cu repere largi și cu o putere de înțelegere și decriptare a vieții destul de vaste. Tehnica fotografică e din ce în ce mai puțin importantă azi, diferența e în gând.
6. Ce te diferențiază pe tine de ceilalți fotografi?
Îmi e greu să fac analize de genul acesta. Nu cred că trebuie să intru într-o competiție care să evidențieze diferențele. Poate că sunt atât de diferit față de ceilalti fotografi cam cât sunt de diferit și ca om. Nu cred că rolul de fotograf se poate izola de rolul de om, așa filozofic vorbind.
7. Ce poveste spun fotografiile făcute de Alex Gâlmeanu?
Foarte pe scurt, îmi place să cred că povestea principală a fotografiilor mele este legată de lumea în care trăiesc, adică prefer să cred că documentez realitatea din imediata mea apropiere. În rest, nu cred că există o poveste globală, ci imagini și istorii particulare.
8. Ce tip de aparat folosești și de ce l-ai recomanda?
Cel mai bun aparat de fotografiat este cel pe care îl ai la tine – e adevărată vorba asta. Eu folosesc foarte multe aparate de fotografiat și ele sunt destul de specializate pe diverse întrebuințări particulare, nu cred că e relevant pentru toată lumea. Totuși, aș recomanda aparatul pe care îl poți căra în fiecare zi, indiferent de brand sau formă.
9. Ce părere ai despre moda pozelor făcute cu telefonul?
Telefonul este doar un instrument până la urmă, dar trebuie să recunosc că e fascinantă democratizarea fotografiei ce a rezultat din apariția acestei tehnologii. Există dezavantaje, dar există și foarte multe avantaje. Eu nu folosesc telefonul pentru a fotografia, dar îl folosesc pentru a-mi expune imaginile. Util și fascinat pentru mine este să am la dispoziție o adevărată galerie în care să pot expune fotografii. Într-un spațiu de expoziție clasic nu aș avea nici câteva procente din audiența pe care o pot avea pe telefon. E foarte interesant.
10. Care sunt fotografii pe care îi urmărești?
Nu prea urmăresc fotografi, nici n-aș ști să-ți zic prea multe nume, în schimb urmăresc fotografii. Îmi place să îmi petrec timpul în galerii și muzee.
11. Ce sfat ai pentru tinerii care își doresc o carieră în fotografie?
Eu am ajuns la concluzia că nu trebuie să urmăresc „succesul”, e un lucru pe care nu îl pot controla, e contextual și ține foarte puțin de mine. În schimb, ține de mine să mă trezesc dimineața cu dorința de a face lucruri, să experimentez. Poate că asta este o cale.
Sursă foto: Alex Galmeanu’s Diary
