Noaptea de dinaintea predării licenței este categoric una dintre cele mai lungi și mai productive nopți din viața ta. Acest mirific episod din existența ta va sparge în bucăți mitul: Sub presiunea timpului nu poți da randament. 

legatorie-2011-lucrari-licenta-2011

Pe la ora 19.00 începi pregătirile, respectiv aprovizionarea cu stimulente intelectuale sub formă de: 3-4 energizante, 2-3 cafele tari, minim 2 pachete de țigări și un meniu fast food pentru că nu vei mai apuca să mănânci prea curând. După ce te alimentezi trupește și sufletește, începi Project Managementul cu inventarierea resurselor actuale:

– Am 60% gata partea de teorie. De unde naiba mai fac rost de încă 10 pagini?

– La studiul de caz sau aplicația practică e finalizată conceptul/core-ul. Nu cred că îmi ia mai mult de 2-3 ore să realizez ceva funcțional.

– Concluzii – 0. Vedem ce îmi iese și apoi poate scot o pagină acolo.

– Referințe. Asta cam e o problemă, pentru că am uitat de unde naiba am parafrazat până acum. Caut asta și rezolv.

În timp ce realizezi alocarea task-urilor principale, îți sună telefonul frecvent. Colegii te tot întreabă: Cât mai ai la licență? Sincer, până acum ți se părea o glumă bună întrebarea asta, dar în momentul acesta, detești acest scurt interogatoriu pentru că îți răpește din timpul prețios.

Miezul nopții. Ai băut deja toate energizantele și ți-au sărit dracii pentru că partea practică nu-ți iese sub nicio formă. Dai vreo doi pumni în tastatură și îi informezi pe colegii tăi de apartament că nu mai dai nicio licență. Criza de personalitate durează aproximativ jumătate de oră, pentru că toată lumea din jur te îndeamnă să continui. Te așezi cuminte la calculator și încerci să o iei de la capăt.

Ora 2.00. Ți-ai rugat câțiva amici + pe iubitul/iubita ta să te ajute la partea teoretică. Deschizi documentele trimise și descoperi din primele rânduri citite că n-au nicio legătură cu subiectul licenței. Îi întrebi de unde le-au luat și ți se răspunde pe mândrie că de pe Wikipedia și sigur e bine. Tragi aer în piept, te mai uiți o dată la ceas și ajungi la concluzia că iei câte ceva din fiecare. Altă soluție nu e.

Ora 4.00. Și dacă nu rulează aplicația, ce? Dacă studiul de caz nu oferă nicio statistică bună, ce se poate întâmpla? Decât nimic, mai bine o lași așa.

Ora 5.00. Ai scris juma’ de pagină la concluzii. Un coleg te sună și-ți zice că e obligatoriu să ai cel puțin 50 de referințe academice. Ai un nou acces de furie și te gândești să renunți. Până la urmă iei decizia să copiezi din câteva licențe de pe RegieLive prostiile de referințe.

Ora 6.00. Te-ai apucat de formatare. Dar ai observat între timp că ai uitat să pui diacritice. Ai avut imboldul s-o lași așa, dar pentru că ai întrebat câțiva colegi ce au făcut ei, ai luat decizia să le pui și tu. Ești pe cale să cedezi nervos.

Ora 9.00. Licența e aranjată. Ești oarecum mulțumit de munca ta de-o noapte. Ajungi cu ea la xerox și la copertat. Coadă de 25 de oameni în fața ta. Simți că o să pici din picioare de somn, așa că îți mai bombardezi ficatul cu un energizant. După copertare, te duci să-ți faci poza de diplomă. Remarci că arăți mai mult de groaznic. Cearcănele adânci și ochii ușor închiși te fac să pari într-o stare avansată de ebrietate.

Ora 13.00. Gata, ai predat-o. Ar trebui să ai o stare euforică. Până la urmă ai scăpat de stresul de un an de zile, însă oboseala acută și gândul că peste o săptămână trebuie să prezinți mizeria realizată într-o noapte, te neliniștește un pic. Unii s-au dus să petreacă. Însă singurul tău gând este să ajungi acasă și să te culci.

Felicitări! Ai ajuns la prima porție de somn lipsită de coșmarul întrebării: “Ai mai scris la licență?” Restul, e floare la ureche! Te poți considera absolvent:) Mult succes!

 

Andra Ionescu / desprejoburi.com

foto: adicenter.eu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here