Politica agricolă a Uniunii Europene (PAC) are multiple obiective printre care: susținerea comunităților rurale, crearea și menținerea locurilor de muncă din industria alimentară, precum și protejarea mediului și bunăstarea animalelor.

Dacă aruncăm un ochi asupra reglementărilor din anii 1962-1992, putem observa că, încă de atunci, politica de protejare a mediului înconjurător a fost integrată în PAC prin intermediul condiționalității facultative. Ce este condiționalitatea facultativă ? Ei bine, pentru a explica această noțiune mă voi servi de definiția oferită în cadrul cursului Introduction à la politique énergétique de l’Union Européenne. Titularul cursului a definit-o ca fiind acțiunea de a condiționa unele indemnizații pentru agricultori, în schimbul respectării criteriilor de protejare a mediului înconjurător. Însă la acea vreme această măsură era cu totul și cu totul facultativă, Statele Membre nefiind obligate să o aplice.

Începând cu anii 2000, PAC trece printr-un nou val de reforme care pun bazele unui alt mecanism, care de astă-dată nu mai este facultativ: eco-condiționalitatea. Ceea ce înseamnă că agricultorii își vor primi indemnizațiile doar dacă respectă cu sfințenie criteriile în ceea ce privește conservarea mediului înconjurător, creșterea animalelor în bune condiții, securitatea alimentară sau bunele practici agricole.

Uniunea Europeană ține atât de mult ca agricultura să fie făcută în conformitate cu anumite standarde, întrucât activitățile agricole se fac responsabile, în mare parte, pentru schimbările climatice. Emisiile de gaz cu efect de seră accentuează deteriorarea stratului de ozon, amenințând modificarea climatului. În ultimii cincizeci de ani, emisiile care provin din practicile agricole s-au dublat, ceea ce reprezintă un motiv serios de îngrijorare. Cu alte cuvinte, să prevenim încălzirea climatică ține de noi toți, nu doar de marile industrii.

Astfel dacă la nivel internațional, în 1997 a fost adoptat faimosul protocol de la Kyoto, la nivel european, în 2008, a fost implementat pachetul Energie-Climat care avea două obiective majore : crearea unei politici europene comune a energiei și lupta împotriva încălzirii climatice.

Însă, din păcate, unul dintre punctele slabe ale legislației europene îl reprezintă faptul că Uniunea Europeană nu a adoptat, încă, o politică climatică propriu-zisă, acțiunile de luptă împotriva încălzirii climatice realizându-se doar prin intermediul articolului 191 (politica mediului înconjurător) și al articolului 194 (politica energetică) din cadrul Tratatului de la Lisabona.

Ultima reuniune, pe această temă, a șefilor de stat și de guvern a avut loc anul trecut, pe 23 octombrie. Obiectivele fixate sunt cu mult mai ambițioase decât restul măsurilor care au fost luate până în prezent: reducerea cu 40% a emisiilor de gaz cu efect de seră, folosirea energiei alternative și creșterea cu 27% a eficienței energetice. În timp ce primul obiectiv are caracter obligatoriu, ultimele două sunt facultative, neputându-se aplica sancțiuni la nivel național în cazul non-respectării.

Chiar dacă au fost luate din timp măsuri împotriva fenomenului de încălzire climatică, încă sunt multe lacune atât în legislația europeană, cât și în aplicarea propriu-zisă.

sursa foto: www.informatiabealba.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here