Odată cu venirea la facultate s-au schimbat foarte multe lucruri. Nu e vorba doar de diferenţa dintre oraşe-Bacăul fiind mult mai mic decât Bucureştiul, ci şi de locuitorii din capitală, de felul lor de-a se comporta, de-a vorbi. Totul se întâmplă într-un ritm foarte alert aici, de parcă nisipul din clepsidră e prea mult, iar clepsidra prea mică. În Bacău oamenii erau mult mai amabili, mai primitori. Nu există gazdă care să nu te primească cu zâmbetul pe buze şi cu cel puţin o cană de ceai. Nu există accident la care să nu sară nimeni în ajutor. Bucureştiul nu e aşa, nu te primeşte cu braţele deschise. Noi, cei care locuim în oraşe mari, ne lăsăm conduşi de aglomerarea urbană, de treburile de zi cu zi, totul devenind o rutină, iar noi nu mai suntem capabili să înţelegem un eveniment nefericit. Dragostea faţă de aproapele nostru e atât de diluată de mulţimea celor ce ne sunt prea apropiaţi încât devenim imuni la o dragoste sinceră pentru persoanele care într-adevăr contează pentru noi. Lipsa generală de amabilitate e direct proporţională cu densitatea populației dintr-o anumită zonă, suprapopularea contribuie la dezvoltarea agresivităţii mai mult decât realizăm.
Majoritatea oamenilor doresc satisfacţie imediată şi sunt într-o continuă competiţie în depăşirea celorlalţi, temându-se să nu rămână în urmă în cadrul competiţiei, teamă de a nu lua hotărâri greşite şi de a nu face faţă situaţiilor pe care le au de înfruntat. De asemenea, omul nu mai e capabil să reflecteze, fiind în pericol să piardă toate acele capacităţi specific umane. Dau vina pe timp, pe conjunctură, însă evită în mod continuu orice posibilitate de autoreflecţie şi meditaţie, de parcă le-ar fi teamă ca nu cumva reflecţiile să-i pună în faţa unui autoportet înfiorător.
Aţi observat cum generaţia tânără nu mai e capabilă să înţeleagă din punct de vedere cultural generaţia în vârstă? Tinerii încep să se desprindă de tradiţiile casei părinteşti, privindu-le critic şi orientându-se spre noi idealuri, tot ceea ce e transmis din vechime apare ca fiind plictisitor, iar tot ceea ce e nou devine atrăgător, indiferent dacă îţi pune viaţa în pericol. Neofilia fiziologică este principala problemă a generaţiei tinere.
O altă cauză care contribuie la agresivitate este lipsa timpului. Nu mai avem timp nici pentru noi, mai ales pentru o cunoaştere aprofundată a celuilalt. Distanţele fizice separă oamenii care ar trebui să fie în contact unii cu alţii pentru a se cunoaşte reciproc : angajaţi şi angajatori, votanţi şi candidaţi. Mergem pe principiul „Time is money”, accentuând atât de mult această idee încât ajungem să avem relaţii şi prietenii mai degrabă virtuale decât reale, neputând să ne întâlnim cu persoanele dragi nouă din lipsa timpului şi preferăm să le dăm un telefon, scuzându-ne decât să mergem la ei în vizită.
Aceste forme de agresivitate vor continua să crească şi vor produce devianţă dacă nimeni nu le conştientizează şi nu reacţionează într-un fel sau altul. Timp nu vom avea niciodată dacă nu vrem cu adevărat să avem, însă stabilindu-ne priorităţile vom realiza că nu doar lucrurile materiale şi succesul contează, ci şi sentimentele sincere, calde , pe care doar o fiinţă umană le poate dărui.
Răsfoiţi următoarele cărţi şi veţi afla mai multe:
- Chelcea, Septimiu. (2010). Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicaţii. Bucureşti: Editura Polirom.
- Lippmann, Walter. (1922) 1997. Public Opinion. New York: Free Press Paperbacks
- Lorenz, Konrad. (1996) 2001. Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate. Bucureşti: Editura Humanitas
Adelina Onea
