Pentru popoarele africane lupta pentru istorie şi libertate a început demult. Civilizaţia lor a apărut înaintea cilivizaţiei noastre. Uităm mereu acest lucru pentru că ne comparăm în funcţie de statutul economic. Sălbăticia poparelor africane a ramas un clişeu pentru cunoştinţele popoarelor europene. A fost un clişeu convenabil pentru ideologia colonizării. S-a dat ca pretext dorinţa de educare şi creştinizare  a coloniştilor, care în final nu a avut ca scop decat exterminarea acestora. Popoarele africane s-au aflat în continuu proces de dezvoltare şi proges. Populaţiile au dat dovadă de creativitate, de ataşament şi repect faţă de natura şi de inventivitate. Dar destinul Africii şi- a schimbat traseul în momentul implicării altor popoare care nu au urmărit decat să se îmbogăţească. Nu este adevărat că Africa nu are istorie. Africa are mai multă istorie decât vedem în documentare la televizor sau în pozele din parcurile de safari.

Sclavia este un capitol în istoria Africii care de zeci de ani încearcă să fie uitată. Primii cumpărători de sclavi au fost arabii începând cu secolul VII. A urmat o perioadă crudă, în care au existat prea multe lupte , prea multe revolte care nu au avut ca finalitate decât asuprirea popoarelor africane. Islamizarea nu a reuşit să pătrundă în mase, dar invazia europenilor a întâmpinat automat rezistenţa popoarelor africane. Colonişti germani, francezi, portughezi şi englezi şi-au împărţit teritoriile  şi şi-au disputat politica de asuprire. În istoria Africii prezentul nu este rupt de trecut. Europenii au răspândit clişeul despre africanul leneş, impulsiv, incapabil de efort şi gândire.

Au fost prea puţini cei care au vorbit despre respectul şi admiraţia pentru cultura populară a africanilor. Cei care au înteles şi au apreciat esenţa animalului în cultura Africii, dar şi importanţa sculpturii, a muzicii sau a artizanatului. Au fost prea puţini cei care i-au sprijinit şi care au crezut în ei. Din această cauză popoarele au suferit o întârziere a evoluţiei sociale, dar şi din cauza condiţiilor geografice. Sahara nu era deşertul inospitalier de astăzi, înainte era acoperită de savane udate de ape. Popoarele africane sunt cu mult deasupra originalităţii noastre artistice şi au o bogată şi profundă experienţă de viaţă. Formele de credinţă deşi sunt atât de diferite de ale noastre, s-a dovedit că nu erau inferioare religiilor din Grecia şi Roma antică. Aceştia adorau pietrele, arborii sau alte animale cu simbol religios. Zeii erau reprezentări semianimalice. Pentru bunăstarea unora, ei au suportat umilinţă. Pentru popoarele africane distincţia dintre ce este al meu şi  ce este al tău este destul de vagă. Ce a reprezentat pentru noi Africa şi ce reprezintă acum? Dintotdeauna a aparţinut exoticului. Un teritoriu însorit, plin de jungle şi triburi pictate pe faţă în semn de comuniune cu strămoşii. Dansurile lor  saltă pământul.

Africa este pentru mine un mix complex de culturi, de culori si de oameni care îţi zâmbesc şi care te încântă şi se bucură când îi apreciezi. Africa este o aventură, care te surpinde plăcut în momentul în care te astepţi mai puţin.

 

Text și foto: Cristiana Salahoru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here