Incompetența autoritǎților ar trebui sancționatǎ. Chiar dacǎ avem impresia cǎ uneori cetǎțenii sunt pasivi și nu reacționeazǎ ȋn privința unor probleme ce afecteazǎ o bunǎ parte din populația țǎrii noastre, am constatat ȋn ultima vreme cǎ societatea civilǎ se mobilizeazǎ din ce ȋn ce mai mult. Asta nu ȋnseamnǎ cǎ totul se va rezolva ca prin magie, iar noi vom trǎi pe un norișor roz, ȋnsǎ este un prim pas spre schimbare.

Alianța Pacienților Cronici din Romȃnia (APCR), nemulțumitǎ de faptul cǎ nicio promisiune nu s-a concretizat de-a lungul timpului, a dat statul roman ȋn judecatǎ. APCR este o asociație care reprezintǎ interesele bolnavilor care suferǎ de patologii cronice, și la fel ca multe alte asociații din Romȃnia, s-a izbit de nenumǎrate ori de refuzul statului romȃn. Specificul acestei asociații constǎ ȋn faptul cǎ au decis sǎ renunțe la tacticile pasive de advocacy sau de lobby care constau doar ȋn negocieri cu scopul de a influența anumite decizii. Organizația a apelat la acest gest, sǎtulǎ fiind sǎ vadǎ cum, ȋn mod frecvent, mor pacienți care ar fi avut o șansǎ realǎ la viațǎ. Astfel ȋn luna mai a acestui an au fost demarate trei procese pentru nerespectarea dreptului pacienților la sǎnǎtate, drept de altfel garantat prin Constituție. Deși Uniunea Europeanǎ impune reguli ȋn domeniul medical, Romȃnia adesea le ȋncalcǎ.

Ȋn prezent 167 de molecule ar trebuie sǎ intre pe lista de medicamente compensate, dar procedurile au stagnat. Acele molecule ar putea salva viața a mii de pacienți. Cu cȃt lista de medicamente compensate se va actualiza mai tȃrziu, cu atȃt calitatea vieții pacienților va scǎdea. De pildǎ pentru bolnavii de cancer, statul romȃn cheltuiește ȋn medie 52 de euro, ȋn timp ce media la nivel european este de 102 euro. Ȋn jur de 520000 de bolnavi de cancer luptǎ zilnic sǎ supraviețuiascǎ, ȋnsǎ doar 98000 dintre ei primesc tratament ȋn mod activ. Cu restul ce se ȋntȃmplǎ? Ȋi lǎsǎm pur și simplu sǎ moarǎ din cauza faptului cǎ ȋncǎ nu este aprobatǎ o listǎ de medicamente compensate?

GENERAL-HEALTH

Personal, niciodatǎ nu voi putea sǎ ȋnțeleg de ce unii preferǎ sǎ ignore strigǎtul de ajutor al unui seamǎn care ȋși dorește cu disperare sǎ trǎiascǎ. Cum pot fi atȃt de inumani fațǎ de durerea celor din jurul lor, fǎrǎ sǎ se gȃndeascǎ mǎcar vreo clipǎ cǎ ar fi putut fi de competența lor sǎ salveze viața unui compatriot de al lor? Este o situație tristǎ. Ȋntr-adevar, Romȃnia nu este o țarǎ de calibrul Germaniei, sǎ spunem, din punct de vedere economic, dar statul ar trebuie sǎ ȋși ordoneze prioritǎțile și sǎ conștientizeze faptul cǎ alegerea de a ignora anumite domenii cheie, precum cel al sǎnǎtǎții, nu este altceva decȃt o greșealǎ imensǎ. O greșealǎ imensǎ care pe termen lung va avea repercursiuni grave. Probabil veți spune cǎ exagerez prin afirmațiile mele tranșante, cǎ nu este vorba decȃt despre cȃteva cazuri. Dar pornind de la cȃteva cazuri, ajungem ȋn urmǎtoarea situație: peste o anumitǎ perioadǎ de timp aceste ele se vor multiplica și tot așa pȃnǎ ce ȋntr-o zi probabil cǎ eu, tu sau un prieten de al tǎu, cu toții vom fi afectați ȋn mod direct de nepǎsarea autoritǎților.

 Ȋndemnul meu este sǎ fim mai receptivi ȋn ceea ce privește astfel de acțiuni, precum cea a APCR !