A fi sau a nu fi overthinker?

0
686
Sursă: Pexels

Mariei i s-a spus mereu că are o imaginație bogată. Când era mică, îi plăcea să se gândească la tot felul de lucruri care i s-ar putea întâmpla și devenea dezamăgită când ele nu treceau de pragul imaginarului. „Mai târziu, am început să cred că oamenii din jurul meu sunt foarte atenți la ceea ce fac, la cum merg, la cum vorbesc. Mă gândeam constant la ce cred despre mine.” N-a fost așa, dar a început să își dorească să își petreacă timpul de una singură, astfel, n-ar fi analizat-o nimeni. Maria are acum 20 de ani și se consideră „vindecată” de overthinking.

Pentru a înțelege la ce se referă termenul de overthinking, denumit în limbaj de specialitate ruminație, psihologa Mara Miclea ne indică definiția dată de Asociația Psihologilor Americani: o gândire obsesivă care implică gânduri excesive, repetitive sau teme care interferează cu alte forme de activitate mentală, fiind o caracteristică comună a tulburării obsesiv-compulsive și a tulburării de anxietate generalizată. Altfel spus, ne gândim repetitiv la momente sau situații în care am simțit emoții negative și la cauzele, respectiv consecințele lor. „Reprezintă o strategie de reglare emoțională deficitară, un mod de a ne regla emoțiile și se manifestează ca un ciclu în care, cu cât o persoană ruminează mai mult, cu cât se simte mai rău. Această stare duce la și mai multă ruminație”, completează ea.

Te-ai putea gândi că ești printre singurii care nu acceptă realitatea așa cum e și analizează în detaliu tot ce i se întâmplă, însă, un studiu realizat de Universitatea din Michigan arată că, în această situație se află 73% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani și 52% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 45 și 55 de ani .

Ce înseamnă să fii un overthinker?

Modurile în care putem rumina sunt multiple. Astfel că, putem să ne gândim, în mod repetitiv, la evenimente din trecut, dar și din viitor. „Cumva, e un mod de a ne schimba perspectiva asupra vieții din prezent, dar și asupra vieții trecute. Le rescriem, gândindu-ne în mod obsesiv la ele, sau explorând posibilități pentru o situație care e deja trecută. E o gândire de tipul what if, pentru viitor, dar și o gândire de tipul what could have been, cum ar fi putut să fie lucrurile diferit, pentru trecut”, spune Mara. În acest caz, începem să ne gândim obsesiv sau repetitiv la posibile scenarii cărora nu are cum să li se dea curs, fapt care face să ne adâncească mai mult într-o gândire negativă.

Maria a început să își imagineze scenarii care i s-ar fi putut întâmpla încă de când era în clasele primare. I le povestea învățătoarei, care, în nenumărate rânduri, i-a spus că va deveni, cu siguranță scriitoare. „Auzeam mereu că am o imaginație bogată, doar că a fost mult mai mult decât atât pentru mine. Nu doar că îmi cream un viitor fictiv, aveam așteptări. Credeam că totul o să se întâmple așa cum visam eu.” Și, când ceea ce-și dorea nu și-a găsit un corespondent în viața reală, a intervenit dezamăgirea care a condus, inevitabil, la stări negative.

De asemenea, în perspectiva timpului trecut, putem retrăi momente în care ni s-a părut că ne-am comportat nepotrivit sau în care ne-a fost rușine. „Am început să cred că oamenii din jurul meu sunt foarte atenți la ceea ce fac, la cum merg, cum vorbesc”, mărturisește tânăra. „Credeam că fac sau spun lucruri care o să fie luate în râs.” Și chiar dacă oamenii din jurul ei nu i-au dat semne că acordă o atenție specială acțiunilor ei, și-a dorit să nu mai interacționeze cu aceștia, să-și petreacă timpul singură.

Sursă: Pexels

Ce efecte are overthinking-ul asupra noastră?

„Ca orice problemă de ordin psihologic, și ruminația e plasată pe un continuum. Întrebarea la care trebuie să răspundem este: în ce măsură această problemă ne afectează sau nu viața și activitățile cotidiene. Ea poate varia de la o inconveniență minoră, până la ceva foarte patologic”, spune psihologa. Astfel, acest tip de gândire ne poate afecta atât la nivel psihic, cât și la nivel fizic.

Dacă vorbim de efectele supra psihicului, ne gândim ideea de a ne învinovăți pentru acțiunile și reacțiile noastre. „Intervine ideea aceasta de a explora multiple posibilități care nu mai pot lua ființă. La fel, dacă ne gândim la viitor, la diverse posibilități, la scenarii, e posibil ca ele să nu se întâmple niciodată și, practic, ceea ce creează ele este un nivel de stres mult mai crescut decât ar putea fi”, completează specialistul. Aceleași efecte au fost resimțite și de către Maria. „Mă învinovățeam chiar și pentru părerile pe care le aveau ceilalți despre mine, chiar și pentru scenariile pe care mi le imaginam și care, în final, nu deveneau reale.”

Din punct de vedere fizic, conform Marei Miclea, cel mai întâlnit efect al overthinking-ului este lipsa somnului, în special dificultatea de a adormi, fiind prezentă imposibilitatea de a ne opri șirul gândurilor și de a reuși să ne odihnim. Lipsa somnului poate provoca, de asemenea, un nivel mai scăzut de energie, iritabilitate. „Am avut insomnii pentru că nu îmi puteam controla gândurile”, mărturisește Maria. Acestea apăreau, îndeosebi, în timpul nopții. Înainte să poată adormi, i se derulau în minte toate lucrurile pe care le-a făcut sau cele pe care nu a reușit să le facă în ziua respectivă, ele fiind completate de scenariile pentru viitor.

Totodată, acest tip de gândire ne poate afecta și la nivelul relațiilor pe care le avem cu oamenii din jurul nostru. Ne gândim la înțelesurile ascunse pe care le pot avea cuvintele și acțiunile lor, la greșelile sau la momentele în care am simțit că ei ne-au greșit și interpretăm toate aceste lucruri într-un mod negativ. „Le retrăim, le maximizăm mental, și toate acestea ne pot scădea nivelul de încredere în ceilalți sau conexiunea pe care o simțim față de ei. Prin prisma faptului că ne pot afecta greșelile lor mai mult decât ar fi cazul, decât  ar face-o dacă ne-am gândi într-un mod mai rațional la ele, ne îndepărtăm”, spune psihologa. „Mi-am dorit să îmi petrec timpul singură pentru că devenise foarte stresant să mă gândesc mereu la ce ar putea crede ceilalți despre mine și la scopurile ascunse pe care le-ar putea avea.” Maria evidențiază faptul că, privind în trecut, ar fi putut rezolva problema prin a comunica cu persoanele vizate.

În aceeași perspectivă, specialistul ne atrage atenția asupra principalului factor care intervine în degradarea relațiilor pe care le avem cu cei din jurul nostru, lipsa comunicării deschise a ceea ce simțim. „Acest lucru lărgește, sau poate lărgi diferențele dintre noi, poate mări spațiul dintre doi oameni. În felul acesta se poate afecta relația, de fapt, printr-o lipsă de comunicare a vulnerabilităților noastre individuale.”

Sursă: Pexels

Ne putem „păcăli” creierul să nu mai gândească în acest mod?

Pentru că i s-a spus că scenariile pe care și le crea, legate de viitor sau de trecut, sunt doar produsul unei imaginații bogate, tânăra și-a dorit să scape de aceasta. A evitat, pe cât se poate lumea literară, artistică și s-a concentrat pe științele reale, în căutarea unei gândiri raționale. „Am stat departe de tot ce credeam că mi-ar putea agrava gândurile, dar aveam o perspectivă greșită asupra «vindecării ». Mai târziu, însă, am devenit conștientă de faptul că, unele lucruri nu pot fi controlate, că nu țin de mine.”

Același lucru ne sfătuiește și Mara Miclea. O primă strategie prin care putem contracara acest tip de gândire este ideea de a face distincție, cât mai clar, între lucrurile pe care le putem controla și cele pe care nu le putem controla. „E foarte important să nu alocăm resurse pentru lucrurile pe care nu le putem controla și mai degrabă să ne concentrăm pe cele pe care le putem noi înșine adresa, să nu ne consumăm pentru ceva ce nu e în controlul nostru.”

Totodată, aceasta ne sugerează să ne întocmim un plan, să ne setăm un obiectiv de ansamblu și mai multe obiective mici, pe care să le bifăm pas cu pas. De asemenea, o altă strategie de reglare emoțională indicată, mult mai eficientă decât overthinking-ul, este reevaluarea, care constă în ideea de a vedea imaginea de ansamblu, ideea de a ne uita la situația în care ne aflăm din alte moduri sau din alte perspective. „Această flexibilizare are exact rolul de a ne scădea emoțiile negative pe care le simțim și ne dă o posibilitate mai clară de a vedea lucrurile.”

O altă variantă care ne ajută este să ne gândim în mod deliberat la momente în care lucrurile au mers bine, în ciuda îngrijorărilor noastre. Psihologa ne indică „să facem mental o listă sau să ne reamintim chiar experiențele acestea pozitive din trecut, unde lucrurile, până la urmă, au ieșit destul de bine”.

Altă strategie eficientă ar fi distragerea. La aceasta a apelat, în cele din urmă, și Maria. „Am început să citesc, însă foarte târziu, din păcate. Și am realizat că acest lucru nu mi-a înrăutățit situația, ci din contră m-a ajutat să uit de gândurile obsesive pe care le aveam.” Și activitatea fizică sau statul în natură constituie, în același timp, recomandări eficiente pentru distragerea de la ruminație.

Într-o ultimă recomandare, specialistul ne introduce practicarea mindfulness-ului. „O multitudine de studii arată că este eficient și are beneficii atât fizice, cât și psihice. E dovedit că reduce stresul și că ar crește ideea de autocompasiune, de dialog intern mult mai blând, care ar putea fi de folos în situația asta.” Asociațiea Psihologilor Americani definește meditația de tipul mindfulness ca fiind un tip de meditație în care o persoană își concentrează atenția asupra respirației sale, iar gândurile, sentimentele și senzațiile sunt experimentate liber pe măsură ce apar.

„Un lucru pe care l-am învățat, de-a lungul timpului, din încercarea de a scăpa de gândirea obsesivă pe care o aveam, e faptul că, în orice situație, trebuie să ne raportăm la noi înșine, înainte de oricine. Am învățat că nu pot controla modul în care mă percep oamenii și nu-mi pot controla viitorul în totalitate, iar acest lucru este cât se poate de firesc. În prezent, pot spune că nu mă consider un overthinker”, mărturisește Maria, în încheiere.