Organe de om în restaurantul Budapesta din București
„Prin ’85-’86 au venit mai multe echipaje de Miliție și Procuratură, au închis restaurantul și ne-au interogat vreme de două ore, timp în care nimeni nu a avut voie să părăsească localul. Exista o plângere că a murit cineva despre care doctorii au spus, după autopsie, că a consumat ficat de om la restaurantul nostru”, a mărturisit Costică Știrbu, barman Budapesta.
Legat de veridicitatea poveștii, barmanul e gata să bage mana în foc că totul e fals. Nu la fel de sigur este Petre Eugen, de 52 de ani, care locuiește la câțiva metri de locul în care a fost localul: „Eram foarte tânăr pe-atunci, dar știu că vedeam mașinile cu marfă când trăgeau în spatele restaurantului. Nu am văzut despre ce carne era vorba, dar noi și vecinii credeam că se aduceau ficat și rinichi de la Institutul de Medicină Legală, care era pe cheiul Dâmboviței, pentru că, în perioada aia era foamete mare și toată lumea se întreba de ce acolo aveau ăia mereu carne, și numai organe. Nu aș fi intrat în viața mea acolo!”
Restaurantul Budapesta a fost inaugurat în 1973 și, potrivit vecinilor, a fost închis puțin după 2000. Localul era împărțit în trei sectoare: restaurant, bar și un bistro.
Stația de metrou Piața Romană
Stația de metrou Piața Romană a fost construită în secret de frica Elenei Ceaușescu. Peronul periculos de îngust și curbele de la intrarea în stație ne fac să înțelegem de ce Piața Romană, unică printre celelalte stații de metrou din București, a devenit în timp unul dintre locurile preferate ale sinucigașilor. Aspectul straniu i-l „datorăm” Elenei Ceaușescu, care a scos-o de pe harta proiectanților metroului, în 1985, dintr-un motiv bizar: „Sunt prea multe stații, mai răriți-le!” – acesta ar fi fost ordinul Elenei Ceaușescu, a spus unul dintre cei trei proiectanți ai stației, Sorin Călinescu. Acesta susține că acest punct de oprire al metroului s-a construit totuși, în secret, încălcând ordinul tovarășei, care era de neclintit în decizia ei.
Marea problemă a Elenei Ceaușescu era că atât clasa muncitoare, cât și tineretul „au început să se îngrașe” și aveau nevoie să facă mai multă mișcare, își amintesc cei care au lucrat la construcția metroului.
Casa Diavolului
La începutul anului 1862, doctorul Carol Davila a întemeiat un mic orfelinat de fete pe Dealul Cotrocenilor, astăzi Șos. Panduri, nr. 90-92, în modesta casă a soției sale, Ana Davila. Vizitând orfelinatul, la câteva luni după înființare, Elena Cuza a dăruit o mie de galbeni din avutul personal și, la rugămintea ei, domnitorul Al. Ioan Cuza a semnat, la 18 iulie 1862, decretul de înființare a Azilului de copii orfani, Elena Doamna.
Mai târziu, în primii ani de domnie ai lui Carol I, 1870, regina Elisabeta a luat inițiativa ridicării unei Capele în curtea Azilului Elena Doamna. Ceremonia punerii pietrei fundamentale s-a sfârșit în ziua de 24 aprilie 1870, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta.
Niște „grupări sataniste au profanat Capela”, astfel încât, în anul 2000 aceasta a avut nevoie atât de o „slujbă de curățire și alungare a duhurilor rele”, cât și de renovare. Lăcașul de cult a fost închis în urma unei razii a poliției, iar ocupanții au fost evacuați. Clădirea era recognoscibilă după crucea strâmbă de deasupra turlei. Crucea a fost dislocată de o bombă germană, atunci când nemții, în septembrie 1944, și-au pus în cap să dărâme palatul Cotroceni.
Capela a suferit și un incendiu din senin în decembrie 2003, iar în 2004 au reînceput lucrările de refacere, înlocuindu-i-se și cupola cu crucea.
Acum, în locul Casei Diavolului se află Capela Sf. Elisabeta.
Legenda fantomei poetului sinucigaș Ilarie Voronca
Povestea poetului din casa de pe strada Parfumului, nr. 20 era foarte cunoscută în Bucureștii anilor ’60. În prezent, de la sinuciderea acestuia din Paris – 1946, legende despre spiritul său dând târcoale vechii sale locuințe și căutându-și liniștea încă circulă.
Mitul fantomei poetului a fost constant alimentat cu fel și fel de zvonuri:
„Un băiat de vreo 20 de ani, care locuiește la noi pe stradă a zărit, cu multă vreme în urmă, pe geamul acelei case, care are ferestrele la un nivel destul de jos, o siluetă ca o stafie. Poate nu l-am fi crezut, dar știm că acest copil are niște calități paranormale”, a spus Cătălina Marin.
Născut în Brăila anului 1903, poetul evreu român de avangardă, pe numele său real, Eduard Marcus, a debutat la cenaclul Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. Acesta a devenit cetățean francez în 1938. În ianuarie 1946 a făcut o vizită în România, unde a fost întâmpinat cu entuziasm, iar câteva luni mai târziu, la Paris, s-a sinucis, în timp ce lucra la „Manualul perfectei fericiri”.
Secretele Casei Poporului
Casa Poporului are un singur buncăr antiatomic, legat de principalele instituții ale statului prin 20 de kilometri de catacombe. Aceste secrete ale Bucureștiului au fost dezvăluite pentru Libertatea de colonelul în rezervă Nicolae Kovacs (fotografie jos).
Colonelul dezvăluie că în Casa Poporului sunt 5.000 de încăperi și că în subteran există șapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui Ceaușescu, o incintă cu pereți din beton de 1,5 metri grosime, acoperiți cu o placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiații.
„Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate în așa fel încât să se poată circula prin ele cu mașini cu motor electric. Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre fostul Comitet Central (actualul Minister de Interne din Piața Revoluției) și unul spre actualul Minister al Apărării. Sunt și multe tuneluri secundare, cum e cel dintre Casa Poporului și stația de metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite, la un moment dat, pentru utilități publice”, a explicat colonelul Kovacs.
Surse: www.adevărul.ro ; www.metropotam.ro
