Oare putem pune cu ușurință degetul pe un film, spunând că este clar că vorbim despre un film din perioada comunistă? Pe lângă ,,marii actori”, mai există alte indicii? Da, și se văd de la o poștă. Pentru că e altfel. Pentru că există o serie de limitări care împinge imaginația la mai mult.
Așadar, ce filme ar trebui să vezi?
5. Baltagul (1969)
Poate că nu este un loc meritat, însă declar faptul că m-am întâlnit de prea multe ori cu acest film. Cunoașteți povestea. Ce caută o actriță din Spania în rolul Vitoriei Lipan, totuși? Înainte să te entuziasmezi (așa cum am făcut și eu în urmă cu ani de zile, privind distribuția), nu a stat nimeni să învețe română pentru film. E dublat, pentru că asta era practica de atunci. Actorii puteau spune cam orice, pentru că nu conta. Magia post-producției. Totuși, mi se pare că este un bun exemplu de film românesc cu un sonor prost, pentru că îți sparge urechile. Merită văzut, totuși.
4. Secretul armei secrete (1988)
Victor Rebengiuc, Dem Rădulescu, Carmen Galin, Manuela Hărăbor, Mircea Diaconu. E un film tâmpit, însă într-un sens bun. Nu e pentru toată lumea, de aceea m-am ferit să îl clasez mai sus. Ar fi în zadar să încerc să ofer un rezumat. Mergeți pe încredere.
3. Titanic-Vals (1965)
Cel mai bun rezumat? Povestea unui om care nu vrea să se îmbogățească, dar se îmbogățește. Există și o piesă de teatru (izvorul filmului). O bijuterie a cinematografiei noastre.
2. Mere roșii (1976)
Funcții, corupție, spitale. Un fel de precursor pentru Moartea domnului Lăzărescu.
1. Reconstituirea (1968)
E o reconstituire. Simplu. Dar intervine geniul lui Pintilie, și ajungi să stai și să te uiți gură-cască.
Voi ce filme românești din acea perioadă recomandați?