365 de zile de pandemie – acomodare sau obișnuință?

365 de zile
Socializarea în prezent

Anul 2020 a fost un an care ne-a marcat pe toți și care ne-a făcut să ne schimbăm stilul de viață. Treptat, omenirea a trebuit să se adapteze noii situații, iar întâlnirile cu cei dragi, socializarea și haosul în care trăiam zi de zi s-au mutat în online, acasă. Au trecut 365 de zile de când în România s-a instalat pandemia de coronavirus și, implicit, de când a fost confirmată prima persoană cu acest virus. S-au scurs 365 de zile în care timpul parcă s-a oprit, iar omenirea a încercat să lupte împotriva inamicului invizibil pentru a ne continua ritmul vieții într-un mod normal.

În ultimele 365 de zile, fiecare persoană a trecut prin diverse stări emoționale։ unii au devenit mai puternici emoțional, alții mai vulnerabili în fața provocărilor de zi cu zi, iar alții au încercat din răsputeri să rămână pe linia de plutire. Pandemia de coronavirus ne-a făcut mai puternici sau mai slabi pe plan emoțional, ne-a trezit la ,,viață” pentru a aprecia fiecare moment de care avem parte, dar, în același timp, ne-a arătat cât de fragili suntem noi ca ființe pe acest pământ.

Anul 2020 a fost un carusel plin de momente de incertitudine, furie, semne de întrebare și speranța că totul va reveni la normal. Dar cel mai mult, noi, ca indivizi, am fost afectați pe plan emoțional și social. Părinții noștri au mai trecut prin momente de cumpănă de-a lungul vieții, însă noi, adolescenții, suntem atât de fragili emoțional!

În urmă cu un an, adolescenții au căzut pradă primului moment de cumpănă emoțională din viața lor, neștiind ce va urma. Astăzi, după un an, am vrut să știm cum pandemia și-a lăsat amprenta asupra vieții lor. Așa că am stat de vorbă cu ,,o mână” de adolescenți, dar care reprezintă vocea întregii lor generații.

Inițial, restricțiile au fost mai aspre și, implicit, am fost nevoiți să stăm acasă cât mai mult posibil. Prin urmare, perioada de carantină a influențat rutina noastră. Ce schimbări s-au produs în acea perioadă? Răspunsurile ni le-au dat chiar ei!

Având în vedere că sunt sportiv de performanță, a trebuit să mă adaptez de urgență la faptul că trebuie să stau închis în casă. Am fost obligat de împrejurări să îmi dezvolt deprinderile necesare pentru a lucra în continuare de acasă, pentru a mă antrena în continuare chiar și în aceste condiții. Carantina m-a dat puțin peste cap din punct de vedere psihic, deoarece eu ieșeam mai tot timpul pe afară cu anumite treburi sau cu prietenii, dar ajunsesem la un moment dat să mă obișnuiesc cu modul acesta de viață. Darius, elev în clasa a XI-a.

Carantina a influențat destul de mult rutina mea. Mie îmi plăcea foarte mult să ies cu prietenii și preferam activitățile în aer liber, dar odată cu perioada carantinei, am reînceput să cos, activitate pe care nu o mai făcusem de mult timp. Având mai mult timp liber, am început să mă uit la seriale, lucru pe care nu obișnuiam să îl fac înainte, și am reușit să citesc și câteva cărți pe care tot le amânam de la lectură. Maria, elevă în clasa a X-a.

Carantina mi-a influențat rutina într-un mod pozitiv, productiv aș putea spune. Stând la casă și fiind și frumos afară, mi-am ajutat părinții la curățenia generală de primăvară și pot spune că asta m-a făcut să îmi ocup timpul cu ceva. Orele s-au mutat în online, însă inițial, totul a fost mai ușor pentru că nu se mai predau alte noțiuni față de cele pe care le aveam deja predate la clasă. Pe de altă parte, în perioada carantinei am făcut foarte mult sport. Eu și familia mea ieșeam zilnic aproape de casă și jucam badminton, iar asta a fost o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber cu ei.Ștefan, elev în clasa a XII-a.

Imediat ce s-a instaurat carantina în luna martie, rutina mea s-a modificat radical. Până la momentul apariției stării de urgență, tot timpul meu era ,,aranjat” destul de riguros, dar brusc, totul a devenit un haos. Nu mai eram activă din multe puncte de vedere, mă trezeam târziu față de cum o făceam în perioada școlii, iar învățatul pentru examenul de Bacalaureat era amânat cu succes.

Cât timp am stat în casă, am cunoscut atât schimbări psihice, cât și schimbări fizice. Emoțional, am ajuns să fiu foarte ușor de enervat sau supărat, iar scenariile negre despre propriul meu viitor erau la ordinea zilei. La nivel fizic, pot spune că am avut o modificare în bine, deoarece m-am apucat să fac diferite exerciții fizice în casă, iar asta m-a ajutat în mare măsură pentru a ține sub control stresul acumulat.Cristina, studentă în anul I.

Carantina mi-a influențat rutina foarte mult. Eu sunt o persoană foarte activă, însă odată cu perioada carantinei, antrenamentele au luat pauză, ieșirile în oraș cu prietenii la fel. Tot ce mai puteam face era să stau în fața calculatorului și să mă mai joc împreună cu prietenii. Deși nu mai aveam motivație aproape deloc, simțeam foarte mult nevoia să ies, să socializez cu cineva.Codruț, elev în clasa a XI-a.

Să fiu sinceră, la început, am privit totul ca pe o scurtă vacanță în care aș fi avut ocazia să-mi iau gândul pentru puțin timp de la stresul clasei a XII-a. Din nefericire, noi nu am mai revenit la școală, iar eu am încercat să îmi structurez activitățile zilnice pentru a rămâne cumva ,,în priză”. În cazul meu, cel puțin în prima lună, încercarea de a mă trezi la fel ca în timpul școlii s-a dovedit a fi un eșec în unele zile, iar dorința de a repeta pentru examene parcă era prima care dispărea. Totuși, am reușit cumva să mă obișnuiesc cu această nouă rutină, iar motivația a apărut ulterior, pentru că știam că trebuie să îmi îndeplinesc toate sarcinile pe care mi le propusesem.Bianca, absolventă.

Și pentru că vorbim despre un an de când noi încercăm să conviețuim cu acest inamic invizibil, am fost curioasă de ce anume le este cel mai dor să facă, iar răspunsurile lor reflectă latura emoțională atât de fragilă.

Îmi este dor să particip la competiții. Cred că este cel mai mare gol din perspectiva mea de sportiv. Îmi este dor de acea atmosferă de competiție, de adrenalina pe care o simțeam atunci când pășeam pe suprafață. N-am mai simțit cum e să urci pe podium de un an, iar asta îmi lipsește foarte mult. – Darius, elev în clasa a XI-a.

Majorate! Multele majorate pe care le-am ratat din cauza carantinei și care nu se mai întorc. Și călătoriile! Astea îmi lipsesc cel mai mult.Viviana, elevă în clasa a XII-a

În ciuda așteptărilor, îmi este dor să merg la școală și să socializez cu colegii de clasă. De asemenea, îmi este dor să ies cu prietenii și să mă pot plimba oriunde, fără mască și fără frică. Theodor, elev în clasa a XI-a

Cred că îmi este cel mai dor să mă plimb prin oraș fără să port mască. Poate că este cel mai banal aspect, însă îmi este dor să văd oamenii fără să fie ascunși în spatele unor materiale care să ne protejeze. Îmi este dor să văd lumea cum zâmbește, cum plânge, cum are tot felul de expresii faciale.Cristina, studentă în anul I

Nu mă așteptam să spun asta vreodată, dar îmi este foarte dor de școala în format fizic. Pe lângă asta, eu sunt și o persoană care înainte de carantină mergea aproape zilnic la sală, însă asta mi-a lipsit foarte mult cât timp am stat acasă. Totuși, am încercat să mă reprofilez și am făcut exerciții fizice și acasă, ca să mai suplinesc dorul de sală.Alexandru, elev  în clasa a XI-a

Chiar dacă nu sunt neapărat cea mai mare fană a mulțimilor, îmi lipsesc foarte mult festivalurile sau concertele pentru că era o energie ce nu prea poate fi înlocuită cu altceva, era ceva special. Îmi este dor de liceu, de colegi, de toate lucrurile care obișnuiau să fie în rutina mea zilnică și acum nu mai sunt.Maria, elevă în clasa a X-a

Îmi este foarte dor să merg în proiecte Erasmus, însă acum nu este posibil acest lucru, pentru că granițele sunt închise. Și îmi este dor să călătoresc!Ștefan, elev în clasa a XII-a

Cel mai mult îmi lipsesc petrecerile și serile cu prietenii. Cred că sunt singurele lucruri pe care, în momentul de față, nu le mai pot face din cauza restricțiilor.Codruț, elev în clasa a XI-a

Cred că cel mai mult îmi lipsește călătoritul. Mi-e dor să văd oameni noi, să vizitez locuri și să văd istorie și cultură la fiecare pas. – Bianca, absolventă

Din fericire, carantina nu a durat o veșnicie, iar restricțiile au fost relaxate gradual în funcție de evoluția epidemiologică. Și pentru că e interesant de observat modul în care pandemia ne-a schimbat viața în ultimul an, i-am rugat să facă o retrospectivă a anului 2020.

Școala a rămas aproximativ la fel, singura diferență fiind că sunt în fața ecranului în loc de sala de clasă. Din perspectiva socializării, lucrurile au fost destul de grele deoarece o perioadă destul de lungă nu am avut contact uman deloc. Activitățile pe care le aveam deja nu au avut de suferit, dar datorită timpului disponibil, chiar am mai adăugat câteva pe listă! – Theodor, elev în clasa a XI-a

Cred că cel mai mult mi-a fost influențat actul educațional. Școala online a fost un chin, mai ales pentru cineva care nu se bazează pe nici un fel de pregătiri. M-am simțit ca într-un proces de dezumanizare pentru că socializarea a fost mutată forțat în online. Trăiesc constant în așteptarea zilei în care totul va reveni ,,la normal”. Cred că trebuie să învăț într-un fel sau altul că parametrii normalității s-au schimbat și că trebuie să trăiesc viața în continuare ca și cum ar fi ultima clipă, fără așteptări prea mari de la alții, ci cu așteptări mari de la mine.Viviana, elevă în clasa a XII-a

Cea mai mare schimbare a fost trecerea în mediul online a învățatului. Personal, mie îmi este mai greu să asimilez informația predată în online, pentru că nu există o interacțiune cu profesorii la fel ca cea față în față. De asemenea, mie îmi place foarte mult să merg la sală, iar atunci când restricțiile nu mi-au permis acest lucru, am încercat să improvizez exercițiile acasă. Acum merg la sală aproape zilnic și e mult mai bine. – Alexandru, elev în clasa a XI-a

Această perioadă haotică a adus schimbări majore în ceea ce privește educația. Am terminat liceul în format online, dar și în facultate ,,am călcat” în același stil, în fața ecranului. Totodată, în acest an nu am cunoscut fizic foarte multe persoane noi, ceea ce rar mi se întâmpla înainte de pandemie. Deși am pășit într-o altă etapă a vieții, mă simt de parcă am rămas tot în liceu, dar cu o altă structură educațională. Nu am mai ieșit atât de des din casă în ultimul an, deși înainte obișnuiam să fac asta. Acum, doar în weekend ies cu prietenii sau în timpul săptămânii când am probleme de rezolvat. – Cristina, studentă în anul I

Școala a devenit cu un nivel mai grea doar pentru faptul că predarea materiei în format online nu este cea mai eficientă soluție. Spre fericirea mea, socializarea nu a fost afectată și nu am renunțat la niciuna din activitățile pe care obișnuiam să le fac, ba chiar am adăugat câteva pe listă. – Vlăduț, elev în clasa a X-a

Cred că școala și socializarea au fost lucrurile care au avut cel mai mult de suferit în ultimul an. Pentru mine, școala online nu a fost la început atât de folositoare, însă uitându-mă acum în urmă, pot spune că am ajuns să fiu mult mai organizată și să nu mai depind neapărat de un cadru didactic în acea perioadă, atâta vreme cât aveam materia predată. – Bianca, absolventă

În ceea ce privește socializarea, am ajuns să vorbesc foarte mult în online cu prietenii. Pentru că și școala a fost mai ușoară în prima parte a carantinei, vorbeam cu prietenii prin intermediul apelurilor video ca să putem suplini cumva faptul că nu ne vedeam. Ne jucam foarte mult și uneori stăteam și până la 3 dimineața ca să vorbim, dar sunt bucuros că am trecut peste această perioadă și că cercul nostru de prieteni a rămas același chiar dacă nu ne-am mai văzut atât de des. Acum ieșim cât de mult ne permite timpul și restricțiile actuale. – Ștefan, elev în clasa a XII-a

Școala online a venit cu avantajele și dezavantajele ei. E mult mai confortabil să mă trezesc mai târziu și să fac orele din camera, dar îmi lipsesc foarte mult profesorii, colegii și socializarea față în față. Nu am renunțat la a vorbi cu persoane, ba chiar am început să vorbesc mai mult pe grupuri pentru a înlocui oarecum lipsa liceului. – Maria, elevă în clasa a X-a

Schimbările apar mereu în viața noastră și trebuie să ne obișnuim cu asta. Acum, școala nu mai înseamnă să te vezi cu profesorii și colegii, ci să te vezi cu ei în fața unui monitor. Fiind o persoană foarte sociabilă, acest proces nu a avut de suferit în ultimul an, însă în ceea ce privește activitățile pe care obișnuiam să le fac, pe unele le-am adaptat situației actuale, iar pe altele am fost nevoit să le ,,scot” din rutina mea. – Codruț, elev în clasa a XI-a

Prin urmare, ultimele 365 de zile au pus omenirea la încercare în toate domeniile și sub toate formele. Bilanțulaproape 800.000 de persoane infectate și 20.000 de decese de la începutul pandemiei în țara noastră –, este doar un număr. Stările prin care fiecare persoană a trecut în ultimul an sunt diverse. Momente de cumpănă, dar și momente de speranță că totul va reveni ,,la normal” sunt câteva dintre gândurile fiecăruia dintre noi. Până la acea ,,normalitate”, acum trăim vremuri ,,normale”, iar vremurile de dinaintea acestui an au devenit ,,anormale”. Un an atipic, și totuși devenit tipic cu timpul…