31 de ani de libertate văzuți prin ochii Generației Z

Ce știe generația tânără despre evenimentele violente din 1989? Li se vorbește suficient la școală despre trecerea de la un regim la altul și despre viețile pierdute pentru acest scop? În 1989 oamenii au luptat pentru libertate. Libertatea lor și a copiilor lor. Cât de liberi se simt tinerii acum? La toate aceste întrebări au răspuns chiar elevii și studenții cu vârste cuprinse între 17 și 22 de ani.

Nu trebuie să uităm că un popor care nu își cunoaște istoria este condamnat să o repete.

În urmă cu 31 de ani, regimul comunist a fost îndepărtat. De 31 de ani trăim în democrație. Pentru a ști unde ne vom afla peste 31 de ani, am decis să vorbim cu tinerii de astăzi.

În primul rând, ce știu acești tineri despre Revoluție? Ce cred că s-a întâmplat în 1989?

Ce s-a întâmplat la Revoluție? Păi oamenii s-au săturat de toată opresiunea. Au fost nemulțumiți, au vrut schimbare, așa că s-au răzvrătit împotriva sistemului. Și au obținut schimbarea, zic eu.

— Răzvan, elev în clasa a XII-a

Datorită Revoluției din 1989 a căzut regimul comunist și a fost adoptată o nouă Constituție. Oamenii nu aveau libertate absolut deloc până în acel moment. Aveau până și mâncare cu porția. Nu aveau nici libertate de alegere, nici de opinie, nimic. Este evident că nu au mai suportat.

— Monalysa, studentă în anul I

Ce s-a întâmplat în 1989 a fost din dorința de a scăpa de dictatorul respectiv. Ce e clar e că lumea nu o ducea bine! Dacă o ducea bine, nu se mai ajungea la o revoluție. Asta, așa, ca o paranteză, pentru cei ce spun că regimul comunist a fost cireașa de pe tort din istoria României.

— Iulian, elev în clasa a XII-a

Știu că au fost foarte multe proteste, lupte pe stradă, demonstrații. Oamenii voiau să cadă Ceaușescu fiindcă nu conducea țara cum trebuie. Nu știu foarte multe, sinceră să fiu. Îți spun din ce am citit. La școală nu am făcut prea mult. Rețin că am citit și că Nicolae Ceaușescu voia să împuște toți oamenii ce luaseră parte la proteste.

— Delia, elevă în clasa a XI-a

M-ai nimerit foarte prost cu întrebarea asta. Sincer, n-am învățat niciodată la școală de așa ceva. Chiar nu am niciun răspuns. A fost o perioadă foarte aiurea, o perioadă care a adus schimbări. Pentru unii schimbări bune, pentru alții nu atât de bune.

— Anonim

Despre Revoluția asta, de la noi, cred că nu a fost a oamenilor. Nu a oamenilor de rând, clar. Părerea mea personală este că a aparținut unor persoane ce au avut drept scop desfășurarea unor jocuri politice. Adică cineva anume a încercat să îl dea jos pe Ceaușescu de la putere. Și a reușit.

— Pacu, student în anul I

A trebuit. A fost necesară și în același timp nu a fost. Nu mi se pare că s-a schimbat prea mult. Da, am devenit o țară democratică, însă partidul care a venit imediat la putere a fost urmașul comunismului – partid de stânga. Și din cauza asta nu putem vorbi de o schimbare majoră.

— Alex, student în anul II

Plecând de la răspunsurile primite la această primă întrebare, am fost curioși despre modul în care este abordată Revoluția din 1989 în școli și licee. Oare tinerii cred că este suficientă informația primită ori și-ar dori să știe mai mult? La această întrebare ne-au răspuns tot ei!

Eu am avut ca materie Istoria Comunismului în clasa a XII-a. Acolo discutam cu doamna profesoară despre toate problemele pe care le-a adus regimul ăsta, cum s-a instaurat, ce presupunea în teorie și ce a fost în practică. Treptat, am ajuns la Revoluție, iar pe acest subiect am aflat foarte multe lucruri. Din câte am înțeles, vorbind cu mai mulți oameni, cazul meu este unul izolat cumva. În alte licee nu se prea întâmplă. Normal ar fi să se predea mai mult. Fiecare om ar trebui să știe de ce este liber acum.

— Florin, student în anul I

Dacă nu aș fi avut familia din Timișoara, nu cred că aș fi avut atâtea cunoștințe despre Revoluție. Școala nu a oferit nimic. Eu, fiind pe un profil real, nu am auzit nici măcar o dată vorbindu-se despre Revoluție. Nici măcar o dată în patru ani.

Cred că ar fi o idee foarte bună să se predea încă din clasa a V-a. Sunt evenimente în care au fost implicați părinții și bunicii noștri. Dacă până și noi resimțim efectele regimului comunist, nu îmi pot imagina cum este pentru membrii mai în vârstă ai familiilor noastre.

— Paula, studentă în anul I

Consider că subiectul ăsta nu este abordat destul la școală. Eu sunt în clasa a XII-a și abia acum atingem subiectul. Plus că, până și acum, este atins superficial. La școală nu au loc dezbateri pe acest domeniu, nu intrăm în detalii. Ne blocăm în niște ani, în niște informații generale, pe când noi vrem să aflăm lucruri exacte, probleme cu care lumea s-a confruntat. Nu ni se prezintă cum s-a simțit lumea în vremurile acelea și nici efectele pe care le-a avut evenimentul ăsta în țara noastră. Și totodată, mi se pare că modul în care sunt predate comunismul și revoluția este unul foarte îngrădit. Nu ni se permite să gândim sau să dezbatem. Ne sunt îngrădite opiniile efectiv. Că tot am zis de efectele pe care le-a avut comunismul, cred că ăsta este unul dintre ele. Poate unii profesori se așteaptă ca elevii lor să fie obedienți și să nu aibă o opinie a lor. Unii profesori chiar nu suportă dezbaterile. Lucrul ăsta se întâmplă fiindcă, pe vremea lor, nu beneficiau de aceste drepturi. Nu știu să ofere ce ei nu au primit – în cazul ăsta vorbim despre libertate.

— Iulian, elev în clasa a XII-a

Cred că se aduce puțin subiectul în școli. Ar fi bine să fie predat undeva prin clasa a VI-a, așa, în sens larg, iar în a XI-a și a XII-a să ne fie predat mai detaliat.

— George, elev în clasa a XI-a

În răspunsurile lor, acești tineri au folosit noțiuni precum „drepturi“ și „libertate“. Odată ce regimul comunist a căzut, a fost instalat la putere un regim democratic. Un regim ce presupune organizarea de alegeri libere, pluripartidism și mai ales garantarea și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. Însă cât de liberi se simt tinerii de astăzi?

Din anumite puncte de vedere mă simt liber. Din anumite puncte de vedere, nu. Personal, sunt convins că lucrurile pe care eu le fac acum fără probleme, atunci nu ar fi putut fi făcute. Uite, de exemplu, faptul că eu vorbesc acum cu tine la telefon și teoretic nu ne ascultă nimeni, e un lucru pe care părinții noștri nu ar fi putut neapărat să îl facă, fiindcă știm cu toții că Securitatea asculta apelurile telefonice și așa mai departe. Ăsta e doar un exemplu. Deci da, din anumite puncte de vedere mă simt liber. Există clar un contrast între libertățile mele și libertățile unui adolescent din timpul comunismului. Chiar și așa, unele lucruri tot sunt limitate, cum ar fi exprimarea: încerci să îți spui punctul de vedere într-un mediu, hai să zicem școala, iar profesorii spun „a, păi stai, spune-ți părerea, dar nu părerea asta“. Adică te cenzurează oarecum, chiar dacă nu mai ești într-un regim comunist.

E foarte complicată întrebarea. Dacă stai și o diseci, ai zice că există și posibilitatea ca instituțiile statului să încalce drepturile și libertățile care ne sunt promise. Uite, de exemplu, Poliția. Îmi aduc aminte ce a fost în 10 august, când jandarmii au agresat populația. Acolo sigur s-au încălcat drepturile de către instituțiile statului.

— Radu, student în anul I

Păi liberă pe principiul „libertatea ta e libertatea altuia“, da. Acum că pandemia aduce câteva restricții, mi se pare absolut normal, nu are nicio treabă cu libertatea. În niciun caz nu îmi sunt îngrădite drepturile de vreo instituție de-ale statului.

— Alexandra, studentă în anul I

Dacă mă simt liber? Grea întrebare… Dacă e să raportez prezentul meu la prezentul tinerilor în regimul comunist, da, mă simt liber. Dacă este să raportez prezentul meu la prezentul unor civilizații occidentale, atunci nu mă simt prea liber. Răspunsul ăsta este un fel de lamă cu două tăișuri. Chestia cu libertatea și oamenii care luptă pentru libertate este continuă. Fiecare generație a luptat pentru libertatea ei. Fiecare generație s-a confruntat cu probleme, la un anumit moment, despre care ziceau că le îngrădesc libertatea. Și în momentul actual, în România, sunt anumite aspecte ce îngrădesc libertatea. Sistemul educațional de exemplu, să încep cu asta. Aici este locul în care o tânără persoană își formează personalitatea. Un copil de 5-6 ani intră la școală și deja i se îngrădesc libertatea de a gândi și capacitatea de a critica sau de a-și exprima opiniile.

Totodată, sunt comunități minoritare care, în mod cert, nu sunt libere la noi în țară: de evrei, de rromi, LGBT și așa mai departe.

— Iulian, elev în clasa a XII-a

Chestia asta este interpretabilă. Libertatea este interpretabilă. În momentul de față nu aș putea spune că nu sunt liberă din punct de vedere legal. Din punct de vedere moral, da, simt că îmi sunt încălcate drepturile. Eu, fiind femeie, nu simt că aș avea libertatea de a ieși noaptea pe stradă. Fiind femeie, nu simt că poliția m-ar lua în serios dacă le-aș spune că am pățit ceva. Am o neîncredere în instituțiile statului.

— Paula, studentă în anul I

Mă simt liber, dar în același timp simt că sunt condus de niște persoane care nu mă reprezintă pe mine. Da, sunt liber. Pot face o grămadă de chestii, dar dacă vreau să fac ceva mai mare mi se pun foarte multe bețe în roate. De exemplu, mă gândesc la accesarea de fonduri europene, aici mi se îngreunează situația foarte mult.

— Pacu, student în anul I

Liber în cea mai mare parte, da, mă simt. Nu cred că instituțiile mă împiedică în vreun fel, dar nu te poți simți nici 100% liber. Instituțiile statului nu și-au câștigat încrederea după Revoluție și de aici sentimentul că nu am fi pe deplin liberi. După promisiuni pe care le-au avut în campanii și pe care nu le-au respectat, oamenii au început să se sature. De aici și ideea că „Nu ai pe cine să votezi, toți sunt hoți!“ Cred că ar trebui luată mai mult în considerare opinia publică. Populația ar trebui să aibă un cuvânt de spus și acel cuvânt să fie luat în serios, doar de asta este democrație.

— Florin, student în anul I

Ce am aflat din partea acestor tineri sunt informații pe care noi toți ar trebui să le știm.

În 1989, Europa simțea cât de mult o apasă opresiunea regimurilor dictatoriale. Comunismul s-a prăbușit în Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, RDG și, în cele din urmă, în România. Pe 16 decembrie au început protestele anticomuniste la Timișoara. Ele au ajuns în București, pe 21 și 22 decembrie, iar ulterior focul revoltei ardea în toată țara.

Pentru a înțelege ce înseamnă acest eveniment și cât cântărește el în istoria României, trebuie să știm în ce a constat perioada național-comunistă(lucru pe care îl vom expune într-un nou material, în curând).

Cele mai cunoscute mituri susținute de nostalgicii după acea perioadă:

Ceaușescu a scăpat țara de datorii!“

Da, de datorii pe care tot el le-a făcut. Și cu ce preț a achitat aceste datorii? Una dintre cele mai inumane măsuri a constat în înfometarea populației. Cât de ireal sună pentru noi acum lucrurile astea? Aproape că nu ne putem imagina cum ar fi să trăim într-o lume în care cineva decide ce porții dintr-un produs trebuie să cumpărăm, cât este suficient pentru a ne sătura și ce alimente trebuie să achiziționăm.

Pe vremea lui Ceaușescu erau locuri de muncă, nu ca acum!

Da, locuri de muncă în fabrici care nu produceau nimic util pentru dezvoltarea României. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care am rămas o țară atât de slab dezvoltată, pe când toate celelalte țări, odată cu avansarea tehnologiei, avansau și ele. Dar la noi nu a fost posibilă utilizarea tehnologiei la un nivel ridicat deoarece trebuia să existe iluzia că toți oamenii au un loc stabil de muncă.

Ah, este de adăugat încă un aspect: Dacă, totuși, oamenii aveau un serviciu, deci o sursă de venit, banii aduceau tot ceea ce își doreau? Oare cozile interminabile din fața magazinelor erau semne ale prosperității ori ale unui popor subjugat și obligat să consume atât cât voia partidul și ce voia partidul? Oare câți oameni puteau ieși din țară, să își folosească salariul pe o vacanță poate? Oare aveai dreptul de a achiziționa ce produse voiai tu sau ce voia partidul?

Noi doar punem întrebări. Concluziile rămân la latitudinea voastră. Cunoașterea înseamnă putere. Nu poți risca să retrăiești o parte din trecut fiindcă nu ai fost interesat să o cunoști. Nu poți risca să îți fie luată libertatea fiindcă nu ai știut ce presupune. Nu poți trata trecutul cu ignoranță și nepăsare, căci asta se va oglindi în viitorul tău.

Și, cel mai important lucru ce trebuie reținut este că, nimeni nu a fost găsit vinovat pentru sutele de vieți furate în 1989. După 31 de ani, vinovații sunt de negăsit.

A known collaborater with the Ceausescu regime is picked up by soldiers in Timisoara during the Romanian Revolution, December 1989. (Photo by Romano Cagnoni/Getty Images)

Câteva materiale cu ajutorul cărora să te informezi pe acest subiect:

Povestea imaginii reprezentative a articolului.

DOCUMENTAR RECORDER: 30 de ani de democrație

Piepturi goale și buzunare pline, un documentar despre Revoluția din decembrie 1989

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here